Ce este DMLV ?

Degenerescența maculară legată de vârstă – DMLV – reprezintă deteriorarea maculei (zona centrală a retinei, care controlează acuitatea vizuală).

Starea de sănătate a maculei determină capacitatea noastră de a citi, de a recunoaște chipurile, de a conduce, de a vedea la televizor, de a folosi un computer și de a efectua orice altă sarcină vizuală care ne cere să vedem detalii.

Degenerescența maculară legată de vârstă este clasificată în forma uscată (non-neovasculară) sau umedă (neovasculară).

DMLV neovasculară se referă la creșterea de noi vase de sânge într-o zonă, în care acestea nu ar trebui să fie, cum ar fi macula.
Forma uscată este mult mai frecventă decât forma umedă, apărând la aproximativ 85% până la 90% dintre pacienții diagnosticați cu DMLV uscată.

Forma umedă a bolii duce, de obicei, la o pierdere mai importantă a vederii.

Care sunt cauzele DMLV?

Deși degenerescența maculară este asociată cu îmbătrânirea, cercetările sugerează că există și o componentă genetică a bolii.

Cu toate acestea, cauzele bolii nu sunt în întregime cunoscute.

Care sunt factorii de risc pentru apariția DMLV?

Îmbătrânirea. Prevalența DMLV crește odată cu vârsta. În Statele Unite, aproximativ unul din 14 persoane cu vârsta peste 40 de ani are un anumit grad de degenerescență maculară. Pentru cei peste 60 de ani, rata este de unul din opt (12,5%); iar pentru persoanele în vârstă de peste 80 de ani, deunul din trei (33%).

Obezitatea și inactivitatea. Pacienții supraponderali cu degenerescență maculară au risc de 2 ori mai mare de a dezvolta forme avansate de boală în comparație cu persoanele cu greutate corporală normală. Hipertensiunea arterială pare să fie asociată mai frecvent cu apariția DMLV.

Fumatul este direct asociat cu aproximativ 25% din cazurile de DMLV care duc la o pierdere severă a vederii. Persoanele care trăiesc cu un fumător au un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta DMLV.

Ce opțiuni de tratament există?

Avastin (bevacizumab)

Avastinul se indică atunci când sunteți afectați de o formă severă de boală retiniană (DMLV – forma exudativă, maculopatie miopică, retinopatie diabetică, ocluzie venoasă retiniană) caracterizată de acumularea de lichid, proteine și sânge în aria sau în vecinătatea imediată a maculei (cea mai importantă zonă implicată în vederea centrală). În lipsa tratamentului pierderea vederii poate fi rapidă și severă până la pierderea completă a vederii.

Date ștințifice recente au pus în evidență o substanţă numită VEGF care este principalul factor responsabil de creşterea neovaselor din DMLV și de creşterea permeabilităţii vasculare din edemul macular diabetic sau secundar ocluziilor venoase. În prezent s-a pus la punct o terapie cu Avastin (bevacizumab), un anticorp care inhibă acţiunea VEGF.

Tot mai mulţi oftalmologi din lume îi folosesc cu succes în practica curentă datorită eficienței sale și costului scăzut. La o proporţie însemnată de pacienţi (în jur de 25% – 30%) s-a constatat o îmbunătățire a vederii și la mai mult de 90% din pacienţi vederea s-a stabilizat, ceea ce reprezintă un succes, având în vedere evoluţia dramatică a acestor afecţiuni.

În ce constă tratamentul?

Pacienţii candidaţi pentru această terapie vor fi supuşi unui examen oftalmologic amănunţit (acuitate vizuală, examenul fundului de ochi, tomografie în coerența optică).

Tratamentul propriu-zis constă în administrarea intravitreană a unei cantităţi foarte mici de substanţă în condiţii de perfectă asepsie, într-o sală de operaţii si după o anestezie locală topică. Manevra este nedureroasă dar puteţi simţi o uşoară presiune.

După injecţie veţi fi examinat, iar următorul control va fi peste 4-6 săptămâni. În primele 7 zile după injecţie veţi administra un colir cu antibiotice. În cazul în care nu urmaţi instrucţiunile recomandate de medic poate apărea o infecţie oculară cu consecinţe grave asupra ochiului.

În general sunt necesare mai multe injecţii intravitreene până la stoparea evoluţiei bolii sau măcar a încetinirii acesteia. Numărul de injecţii poate varia între 2-6 sau chiar mai multe în funcţie de patologie, vechimea bolii și răspunsul individual.

În condiţiile în care doriţi să întrerupeți ședinţele de tratament, din orice motiv, sunteţi liber să o faceţi, dar trebuie să știți că rezultatele finale depind de consecvența tratamentului.