Clipitul este un gest atât de firesc și atât de involuntar, încât arareori îi dăm importanță. Cu toate acestea, clipim, ca adulți de 15-20 de ori pe minut, adică de aproape 30.000 de ori pe zi.
De ce clipim? Pentru a ne umezi ochii, pentru a-i lubrifia și pentru a-i proteja de praf sau alte impurități. Cu toate acestea, un nou studiu apărut de curând și realizat de o echipă de 12 cercetători de la Universitatea din Singapore susține faptul că procesul de clipire mai are un rol esențial: acela de a calibra vederea, deoarece prin clipit, creierul rearanjează ochii pentru a rămâne focalizați pe punctul în care privesc.
Chiar dacă este o mișcare semi-automată de închidere și deschidere a pleoapelor, care durează între 100 și 400 de milisecunde, clipitul presupune punerea în funcțiune a mai multor mușchi, controlați de așa-numitul „centru de clipire”, un nucleu de nervi aflat pe suprafața superioară a creierului.
Mai mult, practic, în acele milisecunde în care clipim, lumea înconjurătoare se transformă în întuneric. Însă, noi nu putem percepe întunericul din timpul clipitului, deoarece creierul nostru are grijă să ignore acest întuneric și să oprească, în acele momente, activitatea din regiunile creierului responsabile de schimbările din mediul înconjurător.
Există studii care susțin că momentele în care clipim sunt, de fapt, oportunități ale creierului de a fi în repaos, cu scopul de a ne ajuta să ne relaxăm și să ne concentrăm mai bine. De exemplu, atunci când citim și ajungem la finalul unei fraze, clipim.
Se cunosc trei tipuri de clipit:
- Spontan – de fiecare dată când clipim, fără să conștientizăm acest lucru, cu scopul de lubrifiere și curățare a ochiului;
- Reflex – atunci când încercăm să ne protejăm ochii de obiecte care vin spre noi sau de sunete puternice neașteptate;
- Voluntar – atunci când clipim conștient, cu scopul de a ne odihni ochii uscați și obosiți.
Foto: psychologytoday.com